Bună idee să plec mai devreme din București, mai ales că nu cunoșteam drumul către Tulcea, fiind prima oară când mă îndrept către această parte a țării. Cu bicicletă, toaletă și pisoi am părăsit the fucking capital city la 13:45. Abia la 14:50 reușeam să intru pe A2, cei 22 de km parcurși de la mine de-acasă necesitând abominalul timp de 60 de minute.
Am ieșit de pe A2 spre Slobozia pe la km 103 cred, direcția Țăndărei - Hârșova.
A fost o plăcere să fac restul de de 200 km și nu m-am putut abține să nu opresc de vreo trei ori pentru a face câte un set de fotografii.
Nu am acum stare și timp, dar peisajul de șes, câmpia de moriști, pustiul și pârjolul soarelui mi-amintesc melancolic de textele lui Calistrat Hogaș.
Găsesc un singur adjectiv relevant la acest moment: ancestral.
Cine spune că, atunci când te duci la o cursă, latura emoțională nu contează .... înseamnă că nu are emoții.
Pentru mine una, drumul și flair-ul pe care l-am găsit aici, în Tulcea, a fost peste așteptări, trebuie să recunosc. Sau poate e doar adierea melancoliei de toamnă?!
București-Tulcea: 300 km
Durată, mers relaxat și regulamentar: 5 ore (inclusiv să zicem 30 de minute total opriri).
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen